Fațete dentare în București

Ce sunt fațetele dentare?

O fațetă este o lamelă subțire care acoperă fața vizibilă a dintelui. Poate fi din ceramică, realizată în laborator pe baza unei amprente sau a unei scanări, sau din compozit, modelat direct pe dinte în cabinet.

Fațeta ceramică se lipește adeziv de smalț. După lipire, dintele și fațeta se comportă ca o singură structură, de aceea calitatea smalțului rămas contează mult pentru rezistența lucrării. Termenul „fațete minim invazive” descrie fațete la care se păstrează cât mai mult din smalțul propriu.

Când recomand fațete dentare?

Recomand fațete atunci când problema este în principal de formă, dimensiune sau culoare, iar dinții au suficient smalț sănătos, parodonțiul este sănătos și ocluzia este stabilă.

• Dinți mici, conici sau cu formă atipică, de exemplu incisivii laterali.
• Margini incizale uzate sau fracturate, în limite care lasă smalț suficient.
• Spații între dinți (diasteme), atunci când ortodonția nu este dorită sau nu este indicată.
• Modificări de culoare care nu răspund la albire, de exemplu după anumite tratamente sau din cauze intrinseci.
• Restaurări vechi extinse pe fețele vizibile, care nu mai pot fi refăcute conservator.
• Diferențe de formă rămase după tratamentul ortodontic, tratate pe pagina de reabilitare post-ortodontică.

Chiar și în aceste situații, discut mai întâi variantele mai conservatoare, precum albirea, remodelarea minimă sau bonding-ul.

Când nu recomand fațete?

Nu recomand fațete când ele ar acoperi o problemă care trebuie tratată înainte sau când există o variantă mai conservatoare cu același rezultat.

• Boală parodontală sau carii active. Le tratăm întâi. O lucrare adezivă pe un teren inflamat nu are stabilitate.
• Bruxism fără plan de protecție. Forțele repetate pot fisura ceramica sau o pot decimenta. Fațetele devin posibile doar împreună cu o gutieră și cu un control al ocluziei.
• Smalț insuficient. Uzura sau eroziunea extinsă lasă puțin smalț pentru lipire. Alte tipuri de restaurări sunt atunci mai potrivite.
• Dinți aglomerați sau rotiți. Uneori ortodonția corectează poziția cu mai puțină pierdere de structură decât șlefuirea pentru fațete.
• Așteptări pe care fațetele nu le pot îndeplini. De exemplu schimbarea unei ocluzii sau a unei poziții mandibulare.
• Igienă orală care nu poate fi menținută. Marginea fațetei se curăță la fel ca dintele, iar controalele rămân obligatorii.

Se șlefuiesc întotdeauna dinții pentru fațete?

Nu. Depinde de poziția dintelui, de forma lui și de cât trebuie modificat volumul final. Nu promit „fără șlefuire” pentru toate cazurile, pentru că nu toate o permit.

Un dinte mic sau așezat spre interior poate primi o fațetă cu preparare minimă sau chiar fără preparare. Un dinte voluminos sau înclinat spre exterior are nevoie de eliminarea unui strat de smalț, altfel fațeta ar arăta supradimensionată.

Pentru a decide, planific invers: pornesc de la forma finală, modelată pe wax-up și verificată prin mock-up, și îndepărtez doar cât este necesar ca să încapă ceramica. Așa păstrez smalțul, care este cel mai bun suport pentru lipire.

Cât smalț trebuie păstrat?

Cât mai mult posibil, mai ales la marginea de lipire. Aderența la smalț este mai predictibilă decât aderența la dentină.

Grosimea smalțului diferă de la un dinte la altul și în cadrul aceluiași dinte: este de obicei mai groasă spre marginea incizală și mai subțire spre col. Preparația se face ghidat, cu o cheie de silicon realizată pe wax-up, iar grosimea îndepărtată se verifică în timpul lucrului. În fațetele minim invazive este vorba, de regulă, de câteva zecimi de milimetru, dar nu există o valoare fixă valabilă pentru toți dinții.

Dacă preparația ajunge în dentină pe suprafețe mari, rezistența lipirii scade. În astfel de situații analizez dacă fațeta este încă varianta potrivită.

Ce sunt wax-up-ul și mock-up-ul?

Wax-up-ul este un model în care forma finală a dinților este modelată în ceară sau digital, înainte de orice intervenție în gură. Mock-up-ul mută acea formă în gura pacientului, cu un material temporar pus pe dinții nepreparați.

Mock-up-ul este reversibil. Pacientul vede forma, verifică cum vorbește și cum zâmbește cu ea, iar eu verific lungimea, linia mediană și proporțiile. Dacă ceva nu se potrivește, modificăm planul înainte să șlefuim ceva. Mock-up-ul este o aproximare, nu o copie a rezultatului final, pentru că materialul și lustrul ceramicii diferă.

ÎnainteCu mock-up

Am explicat mai detaliat în articolul Wax-up și mock-up: de ce le fac înainte de tratament.

Cum aleg forma, culoarea și proporțiile?

Aleg forma după față, buze, linia zâmbetului, vârstă și caracterul dinților pacientului, nu dintr-un catalog de forme standard. O formă naturală are mici asimetrii și o textură a suprafeței care se potrivește cu ceilalți dinți.

Pentru proporții folosesc repere, de exemplu raportul dintre lățimea și înălțimea incisivilor centrali (în literatură se citează frecvent un interval în jur de 75-80%). Sunt repere orientative, nu reguli, iar ochiul și fața pacientului au ultimul cuvânt.

Culoarea se stabilește în lumină controlată, cu ghid de culoare și fotografii, iar albirea, dacă este dorită, se face înainte de alegerea nuanței. Nu urmăresc cel mai alb rezultat posibil, ci o nuanță potrivită cu ochii, pielea și ceilalți dinți, în limite naturale.

Ce rol are ocluzia?

Ocluzia, adică modul în care dinții se ating, hotărăște dacă o fațetă rezistă. Marginea incizală a fațetelor preia forțe la fiecare mușcătură, iar contactele în mișcările laterale și înainte trebuie să fie distribuite corect.

Contactele premature, bruxismul și obiceiurile precum roaderea unghiilor cresc riscul de fisuri sau decimentare. De aceea verific ocluzia înainte de tratament, în timpul lucrului și la final, iar în cazurile cu risc recomand o gutieră de protecție.

Ce se întâmplă dacă pacientul are overbite accentuat (deep bite)?

La un overbite accentuat, incisivii superiori acoperă vertical mult din cei inferiori, iar marginile lor se lovesc zilnic de fețele dinților din față. Fațetele lungite în această situație sunt mai expuse fracturii.

Înainte să promit o modificare de lungime sau formă, analizez dacă ocluzia o permite. Uneori soluția este un design al marginii care evită contactul în zonele subțiri, alteori un tratament ortodontic sau alt tip de restaurare este mai potrivit. Pot exista și situații în care ceea ce își dorește pacientul nu se poate face în siguranță.

Fațete ceramice sau bonding din compozit?

Nu există o variantă mai bună pentru toți. Alegerea depinde de cât trebuie modificat dintele, de forțele ocluzale, de așteptările estetice și de posibilitatea de a repara lucrarea ulterior.

Bonding-ul este util și ca pas de probă sau ca soluție temporară. Fațetele ceramice sunt potrivite când se urmărește stabilitate în timp și controlul precis al formei și culorii.

Fațete după aparat dentar?

Da, pot fi luate în calcul după ortodonție, dar cu o ordine clară: mai întâi poziția dinților, apoi forma lor. Fațetele nu mută dinții, ci modifică forma, dimensiunea și culoarea.

După ortodonție pot rămâne spații reziduale, dinți mai mici decât spațiul disponibil sau diferențe de formă. Aceste situații sunt tratate pe pagina despre reabilitarea post-ortodontică. Contenția rămâne importantă și trebuie luată în calcul la planificare.

Cum decurge tratamentul cu fațete?

Tratamentul se face în etape, iar ordinea lor contează.

1. Consultație și diagnostic

   Examen clinic și ocluzal, fotografii, radiografii, discuția despre ce își dorește pacientul.

2. Wax-up

   Forma finală modelată în ceară sau digital, pentru a fi evaluată înainte de orice intervenție.

3. Mock-up

   Testarea formei în gură, reversibil. Se ajustează planul după observațiile pacientului.

4. Preparare, dacă este nevoie

   Cu o cheie de silicon, în limitele smalțului, iar dacă e cazul se pun restaurări provizorii.

5. Verificare și lipire adezivă

   Proba fațetelor, verificarea culorii și a formei, apoi cimentarea adezivă.

6. Control ocluzal și întreținere

   Ajustarea contactelor, indicații de igienă, gutieră dacă este indicată, controale periodice.

Cât rezistă fațetele și care sunt limitele lor?

Nu pot garanta o durată. Studiile clinice arată rate bune de supraviețuire pe termen lung pentru fațetele ceramice lipite pe smalț, dar rezultatul individual depinde de ocluzie, de igienă, de obiceiuri și de controale.

Fațetele pot dezvolta fisuri, se pot decimenta sau pot avea probleme la margine, iar uneori trebuie înlocuite. Dacă s-a îndepărtat smalț, procedura nu mai poate fi anulată complet. Pot apărea sensibilități temporare. De aceea le văd ca pe un tratament care necesită întreținere, nu ca pe o soluție definitivă.